procesoare intel si amd single core si dual core

PROCESOARE  INTEL CORE PENTIUM CELERON     Procesoarele fabricate de compania INTEL sînt de trei tipuri si anume Core, Pentium si Celeron, care la rîndul lor exista în mai multe variante în functie de generatie (Core 2, Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.), de frecventa de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.) si de numarul de nuclee ("cores"). Între aceste trei tipuri exista asemanari si diferente in ce priveste arhitectura folosita si tehnologia de productie care se reflecta în performanta lor globala.     Procesoarele Core si Pentium sînt destinate acelora care doresc cît mai multa performanta de la calculator si ca urmare sînt dispusi sa plateasca un pret pe masura pentru acest lucru.     Procesoarele Celeron sînt destinate acelora care doresc sa cumpere procesoare produse de compania Intel, dar sînt de acord sa sacrifice un anumit grad de performanta în favoarea unui pret mai scazut. Aceasta politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron sa fie fabricate si pozitionate pe piata în asa fel încît sa nu intre în concurenta cu procesoarele Pentium sau Core. Ca urmare ele au viteze mai mici decît cele mai noi procesoare Intel si Pentium, au o frecventa de functionare a magistralei de date mai mica si de asemenea mai putina memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecventa de ceas de 2,8 GHz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 400 MHz si o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparatie, la acelasi moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obisnuite (nu Extreme Edition) aveau o frecventa de ceas de 3,4 Ghz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 800 MHz si o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott).     O lista cu caracteristicile tehnice ale procesoarelor Core, Pentium si Celeron se gaseste pe situl INTEL sub forma de fisier PDF.     1. CORE        Procesoarele Core au fost lansate pe piata la jumatatea anului 2006 iarmicroarhitectura care sta la baza lor difera considerabil de cea folosita la constructia procesoarelor Pentium 4 si Pentium D. Noile inovatii tehnologice folosite in procesoarele Core permit obtinerea unei performante crescute in conditiile unui consum de energie electrica scazut. Aceste inovatii sint urmatoarele :     Executie Dinamica pe Scara Larga ("Wide Dynamic Execution") → procesoarele Core executa mai multe instructiuni pe ciclul de tact decit predecesoarele lor bazate pe arhitectura NetBurst. In plus analiza fluxului de date prelucrat de procesor a fost optimizata.     Prelucrare Imbunatatita a Datelor Media Digitale ("Advanced Digital Media Boost") → Instructiunile SSE au fost modificate in asa fel incit acum prelucrarea datelor din aplicatiile multimedia (audio, video) este de aproape doua ori mai rapida.     Memorie Cache Inteligenta de tip Superior ("Advanced Smart Cache") → Memoria cache de tip L2 este partajata intre nucleele ce compun un procesor Core, iar gradul ei de folosire de catre fiecare nucleu poate fi ajustat dinamic in functie de nivelul de activitate al nucleelor la momentul respectiv.     Acces Inteligent la Memorie ("Smart Memory Access") → Algoritmii de aducere si procesare a datelor in memoria cache de tip L1 si L2 au fost imbunatatiti.     Capacitate de Folosire Inteligenta a Energiei Electrice ("Intelligent Power Capability") → Raportul "Performanta per Watt consumat" a fost imbunatatit, iar consumul de energie electrica si disiparea de caldura au fost diminuate. Procesoarele pot sa-si dezactiveze in mod dinamic subunitatile care sint inactive, astfel incit energia electrica sa fie folosita numai daca este nevoie de ea la momentul respectiv (eficientizarea consumului de energie).     1.1 PROCESOARE  INTEL  CORE  MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)       Compania INTEL nu produce in prezent procesoare mononucleate ce inglobeaza tehnologia Core.     1.2 PROCESOARE  INTEL  CORE  BINUCLEATE ("dual core" - cu doua nuclee)      1.2.1 Intel Core 2 Duo     Procesoarele Core 2 Duo sint fabricate folosind doua tipuri de nuclee, anume Conroe si Allendale, care difera intre ele doar prin marimea memoriei cache de tip L2 (2 MB pentru Allendale si 4 MB pentru Conroe). Ele folosesc instructiunile pe 64 de biti (EM64T) si suporta tehnologiile de virtualizare (Intel Virtualization Technology) si de eficientizare a consumului energetic (Intel Enhanced SpeedStep Technology), dar nu si tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au nevoie de placi de baza cu soclu LGA775, insa aceste PB nu sint compatibile cu procesoarele Pentium 4 sau Pentium D. Modelele ieftine (E4400, E4300) nu suporta tehnologiile de virtualizare si au frecventa magistralei principale (FSB) de 800 MHz, spre deosebire de modelele mai scumpe la care aceasta este de 1066 MHz.     Fiecare nucleu are viteza specificata in tabelul de mai jos, dar asta nu inseamna ca un procesor cu 2 nuclee la frecventa de 1,80 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecventa de 3,6 GHz. O crestere mare de performanta este valabila doar atunci cind procesoarele sint folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafica 3D).     Modelele Core 2 Duo existente sint urmatoarele : E6700 : 2,66 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2 E6600 : 2,40 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2 E6400 : 2,13 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 E6300 : 1,86 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 E4300 : 1,80 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 ---------------------------------------------------------- X6800 : 2,93 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2 → 10510q1621k ; familia Core 2 Extreme     1.3 PROCESOARE  INTEL  CORE  CVADRINUCLEATE ("quad core" - cu patru nuclee)      1.3.1 Intel Core 2 Quad     Procesoarele Core 2 Quad sint fabricate pe baza nucleului Kentsfield (compus din doua nuclee Conroe puse unul linga altul) si au frecventa magistralei principale (FSB) de 1066 MHz. Ele folosesc instructiunile pe 64 de biti (EM64T) si suporta tehnologiile de virtualizare ("Intel Virtualization Technology") si de eficientizare a consumului energetic ("Enhanced SpeedStep Technology"), dar nu si tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au nevoie de placi de baza cu soclu LGA775.     Modelele Core 2 Quad existente sint urmatoarele : Q6600   : 2,40 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB) -------------------------------------------------------------------------- QX6700 : 2,66 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB) → familia Core 2 Extreme     1.4 PROCESOARE  INTEL  CORE  EXTREME     Familia Core 2 Extreme include procesoare binucleate sau cvadrinucleate si contine modelele cele mai performante de procesoare Intel pentru calculatoarele de birou ("desktops"). Ele inglobeaza nuclee Conroe (X6800) sau Kentsfield (QX6700) si se instaleaza pe placi de baza in format LGA775.     Modelele Core 2 Extreme existente sint urmatoarele :    X6800 : 2,93 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2 QX6700 : 2,66 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB)     2. PENTIUM    MONONUCLEATE  (SINGLE CORE) BINUCLEATE  (DUAL CORE)     2.1 Procesoare Pentium mononucleate ("single core" - cu un singur nucleu)     Procesoarele Pentium au fost pina in anul 2006 cele mai puternice procesoare produse de Intel si sînt indicate pentru cei care doresc sa foloseasca calculatorul si pentru jocuri de ultima generatie sau pentru prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate în prezent sînt dintr-a patra generatie (Pentium 4), dar se mai gasesc în vînzare la mîna a doua si sisteme cu procesoare din generatia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III).     2.1.1 Pentium 4     Procesoarele Pentium 4 (cu exceptia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se cinci tipuri de nuclee si anume Wilamette, Northwood, Prescott, Prescott 2M si Cedar Mill. Între cele cinci tipuri de nuclee exista multe asemanari însa exista si destule diferente, legate de procesul de fabricatie sau de arhitectura interna. Nucleul Willamette a fost primul tip de nucleu inclus in procesoarele P4 si de aceea a fost si cel mai slab, inglobind doar 256 KB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are 8 KB de memorie cache L1 si 512 KB de memorie cache L2. Nucleul Prescott are un numar dublu de tranzistori fata de nucleul Northwood si are 16 KB de memorie cache L1 alaturi de 1024 MB de memorie cache L2. În plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o arhitectura îmbunatatita si sînt dotate cu un set nou de instructiuni, numit SSE3, care nu exista la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi si care va fi pus în valoare de creatorii de softuri. Pe de alta parte nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut si degaja mai multa caldura în timpul functionarii intensive decît nucleul Northwood, ceea ce reprezinta un dezavantaj. Nucleul Prescott 2M isi are numele de la includerea a 2 MB de memorie cache L2 si a fost folosit pentru unele procesoare Pentium 4 din familia 6xx si pentru cel mai performant dintre procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (P4 EE 3.73). Nucleul Cedar Mill este asemanator cu Prescott, dar fiind fabricat cu o tehnologie de 65 nm are un consum de electricitate mai scazut, deci si o emisie de caldura mai redusa.     Modelele din familiile 5xx (550, 540, 530, etc.) si 6xx (670, 660, 650, etc.) sint ultimele reprezentante ale generatiei de procesoare mononucleate Pentium 4. Ceea ce le deosebeste de familiile precedente de procesoare Pentium 4 este posibilitatea folosirii tehnologiei EM64T (Enhanced Memory 64 Technology), adica folosirea instructiunilor pe 64 de biti. Acestea au nevoie pentru a functiona de placi de baza care sa suporte tehnologia EM64T la nivel de BIOS, iar la nivel software de sisteme de operare (Windows XP x64 sau Linux) si de aplicatii pe 64 de biti.    2.1.2  Pentium 4 Extreme Edition     Procesoarele Pentium 4 XE sînt cele mai performante procesoare din generatia Pentium 4. Majoritatea acestor procesoare au fost bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile lui care au contribuit din plin la sporul de performanta a fost prezenta unui nivel de memorie cache L3 cu o marime de 2 MB, care se adauga memoriei cache L2 de 512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de placi de baza speciale, ele putînd fi montate pe placile de baza obisnuite pentru Pentium 4 si anume "socket 478" sau "socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz exista atit in varianta pentru soclu 478 cit si in varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei familii este procesorul Pentium 4 XE 3.73 GHz, care a fost construit exclusiv pentru formatul de soclu LGA775, fiind bazat pe nucleul Prescott 2M.     O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecventa de tact de peste 2,4 GHz poseda facilitatea de "Hyper-Threading" (HT), ceea ce înseamna ca un procesor este "vazut" de SO ca fiind de fapt compus din doua procesoare "logice" (virtuale) care functioneaza la frecventa de ceas nominala a procesorului real. Unele aplicatii sînt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru sistemele multiprocesor si ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar daca acest sistem doar "emuleaza" un sistem biprocesor, fara a fi si în realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj în situatia lucrului simultan cu mai multe aplicatii sau în cazul în care unele aplicatii ruleaza automat în fundal. Performanta unui sistem dotat cu un procesor care utilizeaza tehnologia "Hyper-Threading" nu este însa la fel de mare ca a unui sistem dotat cu doua procesoare reale (identice cu cel folosit în sistemul monoprocesor), din cauza faptului ca procesoarele "logice" trebuie totusi sa împarta resursele procesorului real. Cresterea de performanta este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exista si situatii în care tehnologia HT trebuie dezactivata pentru ca ea încetineste activitatea procesorului în anumite aplicatii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o placa de baza compatibila si de un SO (Windows XP sau unele distributii de Linux) optimizat pentru aceasta tehnologie. Activarea sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul placii de baza.        2.2 Procesoare Pentium binucleate ("dual core" - cu doua nuclee)     2.2.1 Pentium D     Familia Pentium D cuprinde modelele Pentium D 8xx si Pentium D 9xx. Procesoarele Pentium D folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), insa nu si tehnologia Hyper-Threading, care a fost dezactivata. Pentium D 8xx sint procesoare bazate pe nucleul Smithfield si au o memorie cache L2 de 2 MB. Modelele existente sint : Pentium D 805, 820 (2,8 GHz), 830 (3 GHz) si 840 (3,2 GHZ), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza. Acest tip de procesoare a fost scos din productie in anul 2006. Pentium D 9xx sint procesoare bazate pe nucleul Presler si au o memorie cache L2 de 4 MB. Modelele existente sint : Pentium D 915 (2,8 GHz), 920 (2,8 GHz), 930 (3 GHz), 940 (3,2 GHz), 945, 950 (3,4 GHz) si 960 (3,6 GHz), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza.      2.2.2 Pentium Extreme Edition (Pentium XE)     Familia Pentium XE contine cele mai puternice procesoare Pentium produse de compania Intel. Ele au tehnologia Hyper-Threading activata si folosesc bineinteles si instructiunile pe 64 de biti (EM64T). Pentium XE 840 este bazat pe nucleul Smithfield, are 2 MB cache L2, frecventa de 3,2 GHz si magistrala de date (FSB) de 800 MHz. Pentium XE 955 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46 GHz  si magistrala de date (FSB) de 1066 MHz. Pentium XE 965 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46 GHz  si magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.     Ambele familii de procesoare binucleate folosesc formatul de soclu LGA775 si au nevoie de o placa de baza cu cipset Intel 955X sau NVIDIA nForce4 SLI Intel Edition.     3. CELERON     Procesoarele Celeron moderne au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette, Northwood, Prescott sau Cedar Mill), dar în trecut procesoarele Celeron foloseau acelasi nucleu ca si procesoarele Pentium mai vechi cu o generatie.     Familia de procesoare Celeron D cuprinde modele bazate pe nucleele Prescott si Cedar Mill. Ele au o performanta notabil crescuta fata de procesoarele Celeron din generatiile anterioare, chiar si la o frecventa de tact egala. Acest lucru se datoreaza mai multor factori si anume : marimea memoriei cache L2 s-a dublat sau cvadruplat (L2 = 256 KB Prescott / L2 = 512 KB Cedar Mill), viteza magistralei principale a crescut si ea (533 MHz, fata de 400 MHz cît aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu Northwood) si a fost introdus setul de instructiuni SSE3. Pe de alta parte procesoarele Celeron, indiferent de generatie, nu suporta tehnologia Hyper-Threading, aceasta raminind apanajul procesoarelor Pentium 4.     Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 Intel a inceput sa produca si procesoare Celeron D care folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu modelele Celeron D 326, 331, 336, 341, 346, 351, 352, 355, 356, 360. Acestea au frecvente de tact de la 2,53 la 3,46 GHz si folosesc formatul de soclu LGA775.     Cele mai noi modele de Celeron D (352, 356 si 360) inglobeaza nucleu Cedar Mill si sint fabricate cu ajutorul tehnologiei de 65 nm, ceea ce inseamna ca au un consum de energie mai mic si deci se incalzesc mai putin.     Procesoarele Celeron cu frecventa de tact sub 2 Ghz sînt indicate pentru calculatoare folosite pentru aplicatii mai putin solicitante. Aceasta nu înseamna ca ele nu pot fi folosite pentru jocuri sau editare audio-video, ci doar ca performanta lor în aceste cazuri este mult scazuta fata de procesoarele Pentium de ultima generatie, în principal datorita cantitatii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron cu viteze de 2 GHz sau mai mult pot fi folosite însa si pentru aplicatii solicitante, desi cantitatea (relativ) redusa de memorie cache L2 îsi pune în continuare amprenta asupra performantelor procesorului, exceptie facînd bineinteles procesoarele Celeron D cele mai noi.      DENUMIREA  PROCESOARELOR INTEL     Compania Intel a folosit pina in anul 2004 denumiri pentru procesoarele Pentium si Celeron care includeau obligatoriu si frecventa de ceas reala a acestora (de ex. Pentium 4 3.4 GHz ; Pentium 4 3.2E GHz ; Pentium 4 2.8C GHz ; Celeron 2 GHz, Celeron 2.8 GHz, etc.). Scopul era ca orice cumparator sa poata sa aprecieze usor performanta procesoarelor si sa poata sa se decida rapid care este cel mai potrivit pentru nevoile sale.     Intel a complicat însa lucrurile pe parcurs (în special pentru cumparatorii mai putin avizati) pentru ca au existat foarte frecvent situatii în care procesoare Pentium 4 avînd aceeasi frecventa de ceas aveau performante sensibil diferite. Acest lucru se datora în principal faptului ca unele dintre aceste procesoare functionau cu o magistrala interna de date de 800 MHz, iar altele cu 533 MHz sau ca unele procesoare foloseau tehnologia "Hyper-Threading" în timp ce altele nu. Mai mult, interveneau în ecuatie si diferentele legate de nucleele pe baza carora erau construite procesoarele. În acest fel nu erau rare situatiile în care cumparatorii erau pusi în dificultate atunci cînd trebuiau sa aleaga procesorul adecvat dintre mai multe procesoare avînd aceeasi frecventa de ceas dar preturi diferite. Aceasta stare de lucruri defavoriza în mod evident cumparatorul si în plus permitea unele manevre de marketing abuzive din partea firmelor care vindeau sisteme si componente de calculator, firme care de obicei specificau în ofertele lor doar frecventa de ceas a procesorului, fara a preciza si frecventa magistralei de date, tipul nucleului sau compatibilitatea cu tehnologia "Hyper-Threading".     Incepind cu anul 2004 Intel a hotarit sa schimbe radical modul de denumire a procesoarelor pe care le produce, în asa fel încît diferentele de performanta sa fie foarte clare. Noua metoda de denumire implica folosirea unui numar (Processor Number - PN) care sa reflecte performanta globala a procesorului respectiv. Denumirea va fi formata din numele procesorului (Pentium sau Celeron) la care se adauga un numar alcatuit din trei cifre, de forma 9xx, 8xx, 7xx, 6xx, 5xx sau 3xx, dupa linia de procesoare în care se incadreaza un anumit model de procesor. Vor exista mai multe grupuri de procesoare distincte si anume : procesoare cu performante crescute (9xx si 8xx), procesoare pentru calculatoare mobile (7xx), procesoare cu performante medii (6xx si 5xx) si procesoare cu performante obisnuite (3xx). Primele patru grupuri cuprind procesoare de tipul Pentium 4, iar ultimul procesoarele Celeron. Procesoarele numite 8xx si 9xx sint cu doua nuclee.     Un procesor avînd un anumit numar este mai puternic decit procesoarele cu numere mai mici si mai slab decit procesoarele cu numere mai mari. De exemplu un procesor Pentium 4 la 3,6 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 800 MHz, 1MB memorie cache L2, compatibil cu tehnologia HT) va avea numarul 560, un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 3,4 GHz va avea numarul 550, iar un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 3,84 GHz va avea numarul 570. În mod similar un procesor Celeron D la 2,66 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 533 MHz, 256 KB memorie cache L2) va avea numarul 330, un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 2,53 GHz va avea numarul 320, iar un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 2,8 GHz va avea numarul 335.     LEGĂTURI UTILE : Lista de procesoare Intel  - Core, Pentium, Celeron, M (mobil), Xeon (server), Itanium (server) Lista de procesoare Core 2 Lista de procesoare Pentium 4    Lista de procesoare Celeron Core 2 - Duo, Quad si Extreme Pentium Extreme Edition Pentium D Pentium 4 Celeron

PROCESOARE  AMD MONONUCLEATE  (SINGLE-CORE) BINUCLEATE  (DUAL-CORE)     Procesoarele fabricate de compania AMD sînt de doua tipuri si anume Athlon si Sempron. Între aceste doua tipuri exista asemanari si diferente care se reflecta în performanta lor globala. Diferenta între procesoarele de tip Athlon si Sempron este legata de frecventa de ceas ("viteza") a procesorului, de frecventa magistralei de date, de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului si de tipul nucleului folosit.     1. PROCESOARE  AMD  MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)    ATHLON 64 ATHLON 64 FX SEMPRON     1.1 ATHLON 64 / ATHLON 64 FX     Compania AMD a introdus in productie incepind cu anul 2003 procesoare fabricate exclusiv pe baza unei arhitecturi pe 64 de biti (AMD64) si anume familiile de procesoare Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 si 51) si Athlon 64. Aceste procesoare sînt optimizate pentru a rula aplicatii pe 64 de biti, însa ele pot rula extrem de bine si aplicatii pe 32 de biti sau chiar pe 16 biti. În aplicatiile pe 32 de biti (de ex. jocuri, programe de birotica, editare audio-video, etc.) performanta procesoarelor cu arhitectura pe 64 de biti este chiar considerabil mai buna decît a procesoarelor pe 32 de biti. Puterea reala a procesoarelor pe 64 de biti este însa "descatusata" doar de sistemele de operare (Windows XP x64, Linux) si aplicatiile pe 64 de biti.     Procesoarele AMD pe 64 de biti au arhitectura nucleului asemanatoare cu cea a procesoarelor Athlon XP, la care s-au adaugat însa mai multe inovatii în scopul cresterii performantei. Cea mai notabila inovatie este includerea în nucleu a controlerului de memorie, care era pîna atunci plasat în cipsetul placii de baza. În acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat si în plus performanta procesorului nu mai depinde de calitatea controlerului folosit de producatorul placii de baza. În plus ele folosesc si instructiunile SSE 2, care nu sînt prezente la procesoarele Athlon XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de biti au nevoie de placi de baza speciale, ele neputind fi instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La inceputul productiei acestor procesoare, PB trebuiau sa fie de tipul "Socket 940" pentru Athlon 64 FX si "Socket 754" pentru Athlon 64, în functie de numarul de pini ai fiecarui tip de procesor. Ulterior compania AMD a hotarit ca ambele tipuri de procesoare sa aiba acelasi numar de pini, si anume 939, iar placile de baza de tipul "Socket 939" sa fie compatibile atît cu procesoarele Athlon 64 FX, cît si cu procesoarele Athlon 64 construite cu acest numar de pini.     1.1.1 ATHLON 64     Procesoarele Athlon 64 sînt varianta mai putin performanta (si în acelasi timp mai ieftina) a procesoarelor AMD mononucleate pe 64 de biti, dar ele intrec în performanta procesoarele Sempron sau Athlon XP cu aceeasi frecventa de tact. Ele sînt construite folosind nucleele "Newcastle", "Clawhammer", "Winchester" si "Venice. Cel mai puternic reprezentant al familiei Athlon 64 este procesorul Athlon 64 4000+ (frecventa reala 2,4 GHz), care are 939 de pini. El este construit pe baza nucleului Clawhammer (la fel ca si Athlon 64 FX-53, care are aceeasi frecventa de tact), avind controler de memorie bicanal si o cantitate de memorie cache L2 de 1 MB.     Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Clawhammer" (3200+, 3400+ si 3700+) au 754 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 754), poseda un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biti (ceea ce le face mai putin performante) si o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB.     În ceea ce le priveste pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" lucrurile sînt ceva mai complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu nucleu "Newcastle" aveau 754 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 754) posedau un controler de memorie monocanal ("single channel"), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biti (ceea ce le facea mai putin performante) si o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua serie Athlon 64 cu nucleu "Newcastle" (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 939) poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biti (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) si o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB.     Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Winchester" (3000+, 3200+ si 3500+) au 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 939), poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel") si o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Deosebirea intre nucleele Newcastle si Winchester tine exclusiv de procesul de fabricatie, primele fiind fabricate cu tehnologie de 130 nm (0,13 microni) iar celelalte, mai noi, cu tehnologie de 90 nm (0,09 microni). Tehnologia de 90 nm permite atit scaderea costurilor de productie cit si un consum de electricitate mai mic, ceea ce are ca efect o temperatura mai scazuta.     Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Venice" (3000+, 3200+, 3400+, 3500+, 3800+) sint fabricate cu tehnologie de 90 nm, au 754 sau 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 754 sau 939), poseda instructiunile SSE3, au un controler de memorie imbunatatit si un voltaj mai mic de functionare, ultima caracteristica contribuind la mentinerea unei temperaturi mai scazute fata de nucleele precedente.     Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "San Diego" (3500+, 3700+, 4000+) sint fabricate cu tehnologie de 90 nm si au 939 de pini (sînt compatibile cu PB Socket 939).     Procesoarele Athlon 64 cu nucleu "Orleans" (3000+, 3200+, 3500+, 3800+) sint fabricate cu tehnologie de 90 nm si au 940 de pini (sînt compatibile cu PB Socket AM2).     1.1.2 ATHLON 64 FX MONONUCLEAT     Procesoarele Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 si 51) au fost de la inceput concepute pentru a fi varianta mai performanta (si în acelasi timp mai scumpa) a procesoarelor AMD pe 64 de biti cu un singur nucleu. Ele poseda un controler de memorie bicanal ("dual channel"), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biti si o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB (1 MB).      Primele procesoare Athlon 64 FX-51 si FX-53 inglobau nucleul "Sledgehammer", aveau 940 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 940) si, lucru foarte important, aveau nevoie pentru a functiona de o memorie RAM speciala ("Registered DDRAM").     Compania AMD a decis ulterior incetarea productiei procesoarelor FX-51 si intrarea în productie a unor procesoare Athlon 64 FX-53 care inglobeaza nucleul "Clawhammer" si au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza Socket 939). Mai important, AMD a hotarit ca toate procesoarele Athlon 64 FX produse din acel moment vor functiona cu memorie RAM obisnuita, nemaifiind nevoie de memoria RAM speciala de tipul "Registered DDRAM". Memoria RAM obisnuita are doua avantaje fata de cea speciala ("registered") si anume este mai rapida si mai ieftina.     Athlon 64 FX-57 (frecventa reala 2,8 GHz) are 939 de pini si este construit pe baza nucleului "San Diego", beneficiind deci de un controler de memorie imbunatatit si de compatibilitate cu setul de instructiuni SSE3. Este ultimul procesor Athlon 64 FX construit cu un singur nucleu.        1.2 SEMPRON     Procesoarele Sempron au fost construite de-a lungul timpului folosind cinci tipuri de nuclee si anume Thoroughbred B, Barton, Paris, Palermo si Manila.   Primele procesoare Sempron de la 2200+ (frecventa reala 1,5 GHz) la 2800+ (frecventa reala 2 GHz) au fost fabricate folosind nucleul Thoroughbred B si erau conforme cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Toate procesoarele Sempron bazate pe nucleul Thoroughbred B de la 2200+ la 2800+ au o cantitate de memorie cache L2 de 256 KB, ceea ce le face mult mai performante decit predecesoarel lor, Duron, care aveau doar 64 KB.   Sempron 3000+ (frecventa reala 2 GHz - 512 KB cache L2) a fost initial fabricat folosind nucleul Barton, conform cu formatul "socket A" pentru placile de baza. Ulterior a fost fabricat cu nucleul Palermo (frecventa reala 1,8 GHz - 128 KB cache L2). Procesorul Sempron 3000+ cu nucleu Barton are 512 KB memorie cache L2, la fel ca si procesoarele Athlon XP construite pe baza aceluiasi nucleu. Procesorul Sempron 3100+ cu nucleu Paris are 256 KB memorie cache L2.   Sempron 3100+ (frecventa reala 1,8 GHz) este fabricat folosind nucleul Paris(similar cu cel folosit pentru procesoarele Athlon 64) si este conform cu formatul "socket 754" pentru placile de baza. Toate procesoarele de mai sus au fost fabricate cu o tehnologie de 130 nm.   Procesoarele Sempron mai noi fabricate pentru formatul Socket 754 au fost realizate cu ajutorul tehnologiei de 90 nm, inglobeaza nucleul Palermo si au valorile nominale ("ratings") : 2600+ (frecv. reala 1,6 Ghz), 2800+ (1,6 Ghz), 3000+ (1,8 GHz), 3100+ (1,8 GHz), 3300+ (2 GHz) si 3400+ (2 GHz). Diferenta de performanta dintre modelele 3300+ si 3400+ (sau dintre 3000+ si 3100+) nu este data de frecventa de functionare, care este aceeasi, ci de cantitatea de memorie cache L2. Procesoarele construite pe baza nucleului Palermo au cantitati diferite de memorie cache L2 si anume : 2600+ (128 KB); 2800+ (256 KB), 3000+ (128 KB), 3100+ (256 KB), 3300+ (128 KB), 3400+ (256 KB).   Cele mai noi procesoare Sempron (modele de la 2800+ la 3600+) sint realizate pe baza nucleului Manila si folosesc soclul AM2.     Procesoarele Sempron construite cu nucleele Paris si Palermo poseda avantajele conferite de acestea (de ex. controler de memorie integrat), dar nu pot rula aplicatii pe 64 de biti. Evident ca nici cele construite pe baza nucleelor Thoroughbred B si Barton nu pot rula aplicatii pe 64 de biti.     Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 AMD a inceput sa produca si procesoare Sempron care folosesc tehnologia AMD64 (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu versiunile 2600+, 2800+, 3000+, 3100+, and 3300+. Ele se deosebesc de modelele pe 32 de biti prin intermediul codului OPN.     1.3 ATHLON XP     Procesoarele Athlon XP au fost fabricate intre anii 2001-2005 folosindu-se succesiv (în ordine cronologica) patru tipuri de nuclee si anume Palomino (1500+ pîna la 2100+), Thoroughbred (1600+ pîna la 2700+), Barton (2500+ pîna la 3200+) si Thorton (2000+, 2200+, 2400+).     Nucleul Thoroughbred a avut doua revizii (versiuni) si anume Thoroughbred A si Thoroughbred B, acesta din urma prezentînd un avans tehnologic considerabil fata de nucleele anterioare, inclusiv versiunea A. Diferentele dintre nuclee sînt date în principal de optimizarea arhitecturii lor în vederea îmbunatatirii performantei globale a procesorului, cu cîteva exceptii în care diferentele dintre generatiile de nuclee sînt minore si tin doar de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului. Ca o regula aproape generala cu cît nucleul este mai nou cu atît  procesorul este mai bun, adica mai rapid si mai stabil.     Diferenta între nucleul Barton si cel Thoroughbred B este minima d.p.d.v al arhitecturii, deosebirea principala între ele fiind data de adaugarea a 256 KB de memorie cache L2 pe nucleul Barton în asa fel încît acesta are 512 KB memorie cache L2 în timp ce nucleul Thoroughbred B (ca si nucleele Palomino si Thoroughbred A) are doar 256 KB.     Nucleul Thorton este un nucleu Barton care are doar 256 KB de memorie cache L2 si a fost produs doar din considerente ce tin de procesul de productie, pentru ca era mai ieftin sa se foloseasca aceeasi linie de fabricatie ca pentru nucleele Barton decît sa se pastreze linia de fabricatie a nucleelor Thoroughbred B.     1.4 DURON     Procesoarele Duron mai recente au fost construite succesiv cu doua tipuri de nuclee si anume Morgan (între 1 GHz si 1,3 GHz) si Applebred (1,4 GHz; 1,6 GHz si 1,8 GHz). Nucleul Applebred este îmbunatatit considerabil fata de nucleele anterioare si permite functionarea procesorului la o frecventa a magistralei de date (FSB) de 266 MHz. Procesoarele Duron au o cantitate de memorie cache L2 de doar 64 KB, fata de 256 sau 512 KB pentru procesoarele Athlon XP, ceea ce se rasfrînge asupra performantelor în aplicatiile (jocuri, programe de birotica, etc.) dependente de cantitatea de memorie cache disponibila. Aceasta linie de procesoare a fost scoasa din productie în momentul în care a fost lansat modelul Sempron.     2. PROCESOARE  AMD  BINUCLEATE ("dual core" - cu doua nuclee) ATHLON 64 FX ATHLON 64 X2     2.1 ATHLON 64 FX BINUCLEAT     Incepind cu anul 2006 AMD a decis ca procesoarele din familia Athlon 64 FX sa fie fabricate folosind doua nuclee. Primii reprezentanti ai acestei familii (Athlon 64 FX-51, 53, 55, 57) aveau un singur nucleu. Athlon 64 FX-60 este construit pe baza nucleului Toledo, avind frecventa reala de 2,6 GHz. El este compatibil cu placile de baza cu Soclu 939 si are 2 MB memorie cache (cite 1 MB pentru fiecare din cele doua nuclee). Controlerul de memorie este bicanal si are o interfata de lucru cu memoria cache L2 de 128 de biti. Athlon 64 FX-62 | FX-70 | FX-72 | FX-74 sint construite pe baza nucleului Windsor, avind frecventa reala de 2,8 GHz (FX-62) | 2,6 GHZ (FX-70) | 2,8 GHz (FX-72) | 3 GHz (FX-74). Sint compatibile cu placile de baza cu Soclu AM2 si au 2 MB memorie cache (cite 1 MB pentru fiecare din cele doua nuclee).     2.2 ATHLON 64 X2     Familia de procesoare Athlon 64 X2 include modelele : 6400 +: 3,2  GHz x  2 nuclee     2MB  memorie cash  L2 6000+ : 3,0 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cach   L2 5400+ : 2,8 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 5200+ : 2,6 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 5000+ : 2,6 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 4800+ : 2,4 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 4600+ : 2,4 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 4400+ : 2,2 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2 4200+ : 2,2 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 4000+ : 2,0 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 3800+ : 2,0 GHz  x  2 nuclee  |  1 MB memorie cache L2 3600+ : 2,0 GHz  x  2 nuclee  |  512 KB memorie cache L2     Fiecare nucleu are viteza specificata in lista de mai sus, dar asta nu inseamna ca un procesor cu 2 nuclee la frecventa de 2 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecventa de 4 GHz. O crestere mare de performanta este valabila doar atunci cind procesoarele sint folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafica 3D). Diferenta de performanta intre modelele cu aceeasi frecventa de tact este data de marimea memoriei cache L2, care este de altfel si singura diferenta intre cele doua tipuri de nuclee.     Procesoarele Athlon 64 X2 sint bazate pe nucleele Toledo (4800+ si 4400+), Manchester (4600+, 4200+, 3800+), Windsor (modele de la 3600+ la 6000+) si Brisbane (modele de la 4000+ la 5000+).     Modelele bazate pe nucleele Toledo si Manchester sint cele mai vechi si din aceasta cauza folosesc placi de baza de tip "Socket 939". Ele au magistrala de date de 1000 MHz, sint compatibile cu setul de instructiuni SSE3 si au un controler de memorie imbuntatit fata de procesoarele Athlon 64.     Modelele bazate pe nucleul Windsor fiind mai noi folosesc placi de baza cu soclu AM2.     Modelele bazate pe nucleul Brisbane sint cele mai noi si folosesc placi de baza cu soclu AM2. Ele sint fabricate cu o tehnologie de 65 nm, ceea ce are ca rezultat un consum mai scazut de energie si deci si o incalzire mai redusa. Nucleul Brisbane are o marime a memoriei cache L2 de 512 KB, deci un procesor cu acest nucleu va avea o memorie cache de 1 MB (2 x 512 KB).     Procesoarele Athlon 64 X2 "Eficiente Energetic" (energy efficient) sint modele bazate pe nucleele Windsor sau Brisbane al caror consum energetic se situeaza intre 35-65 W, in timp ce procesoarele Athlon 64 X2 obisnuite au un consum in jur de 85 W. Scaderea consumului se obtine prin selectarea procesoarelor ce pot functiona la o tensiune de alimentare (Vcore) mai redusa. Sint recomandate pentru sistemele la care se doreste cu orice pret pastrarea unei temperaturi scazute pentru a nu fi nevoie de o racire zgomotoasa, de exemplu sistemele AMD Live, care sint dedicate in principal redarii multimedia ("home cinema").     DENUMIREA  PROCESOARELOR AMD     AMD sustine ca foloseste o arhitectura pentru nucleele procesoarelor sale pe 32 de biti (Athlon XP, Duron, Sempron) care este mai buna decît cea folosita de INTEL. Acest lucru ar permite ca un procesor Athlon XP sa aiba la o anumita frecventa de tact o performanta egala sau mai buna decît un procesor Pentium 4 care functioneaza la o frecventa de tact superioara celei a procesorului Athlon XP. De exemplu AMD sustine (în mod indirect) ca un procesor Athlon XP 2800+ (nucleu Thoroughbred B) care functioneaza la frecventa reala de 2250 MHz (2,25 GHz) are aceeasi performanta ca un procesor Pentium 4 2.8 care functioneaza la frecventa reala de 2800 MHz (2,8 Ghz). Acest lucru nu este fara o baza reala, pentru ca procesoarele produse de AMD executa mai multe instructiuni pe ciclu decît procesoarele produse de Intel.     Compania AMD îsi numeste procesoarele Athlon XP în functie de performanta lor ("performance rating" - PR) si nu de frecventa de tact reala, în asa fel încît un procesor Athlon XP 2000+ are de fapt frecventa de ceas de 1667 MHz. Introducerea nucleului Barton a complicat întrucîtva lucrurile pentru ca de exemplu un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Thoroughbred B functioneaza la frecventa de 2250 MHz (166x13,5), iar un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Barton functioneaza la frecventa de 2083 MHz (166x12,5), AMD sustinînd ca memoria cache L2 mai mare a nucelului Barton îl face capabil sa aiba aceeasi performanta cu nucleul Thoroughbred B, chiar daca functioneaza la o frecventa mai mica. Cele mai performante procesoare Athlon XP (3000+ si 3200+) sînt însa construite numai folosind nuclee Barton.     Aparitia procesoarelor pe 64 de biti a complicat si mai mult lucrurile în ceea ce priveste denumirile folosite de compania AMD pentru produsele sale. Astfel, metoda PR a fost pastrata pentru procesoarele Athlon 64 (3200+, 3400+, 4000+), însa pentru procesoarele Athlon 64 FX s-a optat pentru denumiri care nu au legatura cu frecventa de functionare (FX-51 functioneaza la 2,2 GHz, FX-53 la 2,4 GHz, iar FX-55 la 2,6 GHz) sau cu performanta comparativa cu procesoarele Pentium 4 (numerele 51, 53 si 55 nu au nici o relatie cu performanta procesoarelor produse de Intel). Denumirea procesoarelor Sempron (3100+, 2800+, 2600+, etc.) este conforma cu modelul PR ("performance rating") expus mai sus, dar ele nu se raporteaza la performanta comparativa a unor procesoare Pentium 4. Procesoarele Duron au fost denumite în functie de frecventa de ceas exprimata în MHz (Duron 1600, Duron 1800), ele fiind scoase insa din productie.     Acuratetea folosirii unei denumiri care nu se bazeaza pe frecventa de ceas a procesorului în cauza, ci pe frecventa unui procesor concurent care are performante asemanatoare, este pusa în chestiune de unii specialisti. Din testele efectuate de mai multe situri specializate în hardware rezulta ca valoarea nominala ("rating") folosita de AMD pentru procesoarele sale Athlon XP este adecvata în special în legatura cu aplicatiile de birou si cu jocurile pe calculator. În cazul prelucrarii audio-video (codare MPEG4, codare MP3) denumirea îsi pierde din precizie, supraestimînd într-o anumita masura performantele procesorului AMD.     In cazul procesoarelor Athlon 64 si Sempron, compania AMD a fost acuzata ca valorile nominale ("ratings") par a fi stabilite uneori fara prea multa rigurozitate logica, din considerente care tin mai mult de strategiile de acoperire a pietei cu o gama cit mai larga de produse, decit de performantele comparative ale procesoarelor. Acuzatiile nu se verifica in majoritatea cazurilor, compania AMD neavind interesul sa isi creeze o reputatie proasta prin apelarea mult prea flagranta la trucuri ieftine de marketing. De exemplu un procesor Athlon 64 3500+ (2,2 GHz - 512 KB cache L2 - interfata cu memoria pe 128 de biti - nucleu Newcastle sau Winchester) este in majoritatea testelor mai performant decit unul 3400+ (2,4 GHz - 512 KB cache L2 - interfata cu memoria pe 64 de biti - nucleu Newcastle), chiar daca acesta din urma are o frecventa de ceas mai mare cu 200 MHz. La un moment dat pe piata romaneasca ele costau (cu TVA inclus) 285 EUR (3500+) si 235 EUR (3400+), fiecare potential cumparator urmind sa decida singur daca diferenta de 50 de EUR la pret reflecta adecvat diferenta de performanta.     Un dezavantaj al procedurii de numire folosite de AMD este faptul ca pot exista procesoare cu aceeasi valoare nominala care fac parte din familii diferite si evident au si preturi diferite. O astfel de situatie se intilneste in cazul procesoarelor Athlon 64 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Clawhammer sau Newcastle), Athlon XP 3000+ (2,1 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Barton) si Sempron 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Barton). In acest caz alegerea procesorului cel mai performant trebuie sa se faca dupa pretul sau. De exemplu la un moment dat procesorul Sempron 3000+ (1,8 GHz - 128 KB cache L2 - nucleu Palermo) costa in Romania 115 EUR (incl. TVA), iar procesorul Athlon 64 3000+ (2 GHz - 512 KB cache L2 - nucleu Newcastle) costa 153 EUR (incl. TVA), ambele fiind destinate platformelor cu soclu 754. Este evident ca valoarea nominala identica (3000+ in acest caz) nu a pus pe acelasi rang al performantelor un procesor Sempron cu unul Athlon 64, lucru reflectat foarte bine de pret.     Este deci recomandat sa nu se faca comparatii bazate pe valorile nominale intre procesoare AMD apartinind unor familii diferite. Pentru a avea relevanta, astfel de comparatii trebuie sa se faca doar pe baza rezultatelor obtinute de procesoare in testele efectuate de siturile specializate in recenzii ale componentelor hardware. In sfirsit, daca trebuie sa ne decidem asupra a doua procesoare din aceeasi familie (de ex. Athlon 64), care au aceeasi valoare nominala (de ex. 3500+) dar sint fabricate cu tehnologii diferite (90 nm si 130 nm), este recomandat sa alegem procesorul fabricat cu tehnologia mai noua (90 nm).     Verdictul în privinta procesoarelor AMD a fost dat de cumparatorii cu mijloace financiare mai reduse, care le apreciaza atît pentru performanta, cît mai ales pentru raportul pret-performanta care este foarte bun. Este recomandata cumpararea unui procesor Athlon 64 sau Athlon XP daca folosim calculatorul pentru aplicatii care necesita putere mare de calcul (jocuri, prelucrare audio-video) sau un procesor Sempron daca îl folosim pentru aplicatii de intensitate medie (aplicatii de birou, internet). La fel ca în cazul procesoarelor Celeron, procesoarele Sempron pot fi folosite si pentru jocuri sau editare audio-video, însa performantele lor sînt mai scazute decît ale procesoarelor Athlon 64 si Athlon XP, evident la valori nominale apropiate (a nu se compara deci un Sempron 3100+ cu un Athlon XP 2000+). Procesoarele Sempron cu valori nominale mari (peste 2800+) pot fi folosite fara probleme si pentru jocurile noi, dar jucatorii impatimiti ar trebui sa cumpere mai degraba procesoare Athlon 64 sau Athlon XP.     Identificarea nucleului unui procesor Athlon XP, Athlon 64 sau Sempron se face pe baza codului inscriptionat pe acesta ("Ordering Part Number" - OPN) sau folosind softuri speciale cum sînt CPUiDMax sau CPU-Z (vezi adresele de unde pot fi descarcate în pagina Legaturi Programe). Sa presupunem ca avem un procesor Athlon XP cu urmatorul cod inscriptionat pe placuta sa : "AXDA 1700 DUT3C". Pentru a-l "descifra" trebuie sa urmam indicatiile de pe situl AMD. Grupul de litere "AXDA" ne semnaleaza ca avem de-a face cu un procesor Athlon XP cu nucleu Barton sau Thoroughbred, numarul "1700" ne dezvaluie ca procesorul are o performanta ("performance rating") de 1700+ ceea ce lamureste în plus faptul ca este vorba de un nucleu Thoroughbred, litera "D" semnifica faptul ca procesorul este "împachetat" folosind tehnologia OPGA, litera "U" arata ca tensiunea de functionare este de 1,6 V, litera "T" indica temperatura maxima suportata de nucleu si anume 90 de grade Celsius, cifra "3" semnaleaza ca procesorul are 256 KB de memorie cache L2, iar litera "C" ne indica frecventa magistralei principale de date (FSB) a placii de baza în care poate fi montat procesorul si anume 266 MHz.     LEGĂTURI UTILE : Lista de procesoare AMD  - Athlon, Sempron, Duron, Turion (mobil), Opteron (server) Lista de procesoare Athlon 64 , Athlon 64 FX si Athlon 64 X2 Lista de procesoare Sempron Lista de procesoare Athlon XP    Athlon 64 Athlon 64 FX Athlon 64 X2 Sempron Athlon XP Duron AMD Athlon X2 processor family AMD K9 Desktop Code-named Core Date released Manchester Toledo Windsor dual (90 nm) dual (90 nm) dual (90 nm) May 2005 May 2005 May 2006 Toledo Windsor dual (90 nm) dual (90 nm) Jan 2006 May 2006 Brisbane dual (65 nm) Dec 2006